Joker

Uitandu-ma aseara la filmul “Joker”, am realizat cat de mult imi plac povestile. Probabil ca daca m-as fi concentrat pe scris, as fi avut si eu cateva scrise. Imi place ca intru in fiecare poveste bine spusa, scrisa, prezentata, cu totul: cu toate emotiile mele, cu toate gandurile care se conecteaza cu ce se intampla acolo, imaginatia mea zboara in toate partile si ma bucur. De aceea imi place atat de mult sa merg la cinema. Acolo simt ca iau parte la poveste fara ca cineva sau ceva sa intrerupa magia. Si cred ca nu as fi scris siropeniile astea daca nu as fi vazut “Joker”. Sunt foarte rare filmele care reusesc sa ma duca intr-o stare de o intensitate greu de descris. Dupa doua ore de film, am avut senzatia ca am plans continuu. Mi-a venit de cateva ori sa plang dar, efectiv nu aveam lacrimi. Stomacul meu insa, parca aduna el acele lacrimi ca apoi dupa film sa-mi dea acel sentiment de epuizare, dupa atata suferinta.

Incerc sa-mi spun opinia fara a da nici cel mai mic spoiler. Si am ales sa scriu pe blog despre film pentru ca am fost atat de mult acolo incat, asa simt eu nevoia, sa scriu despre asta. 🙂 Plus ca nu folosesc social media. 🙂 Imi amintesc ca m-am regasit in unele scene. Ah, ce bine ca nu dau spoiler. Nu se stie in care :)) Am simtit ca vreau sa fiu langa el (langa personaj), sa-l imbratisez si sa-i ofer iubire. Sufeream pentru el, imi aducea aminte si de suferinta mea din trecut.

Au fost momente in timpul filmului in care am uitat complet ca sunt la cinema, ca in jurul meu sunt o multime de oameni necunoscuti, ca ce vad eu e fictiune si imaginatia cuiva. Nu, eu activasem amintiri, emotii din trecut si intelegeam exact ce simte acel personaj. Si imi doream sa fiu prietena cu el. Stiam ca traieste intr-o lume nedreapta, ca are nevoie de iubire, intelegere, sustinere. Si mi s-a mai confirmat un lucru. Cat de importanta este familia in care te nasti. Cat de mult iti influenteaza viata parintii care te cresc, te educa. Mie imi este frica sa fac un copil. Stiu ca l-as iubi din toata inima si tot sufletul, dar nu ma simt suficient de stabila emotional, suficient de inteleapta, asa incat sa ii daruiesc tot ce e mai frumos din ce am.

Da, astfel de ganduri aveam in timp ce ma uitam la film. Atat de mult imi plac povestile care ma trimit intr-o lume care pare a fi a mea dar parca nu e, pare ca stiam de ea dar parca daca nu era filmul, nu aflam niciodata despre. E o multitudine de sentimente care imi umple sufletul. Si asa mult imi place sa simt emotia, sa o traiesc, sa ma bucur de ea.

Interpretarea actorului Joaquin Phoenix intrece orice imaginatie. E fabulos ce face omul ala in film.

Asa multe as vrea sa scriu despre film si despre lucruri ce le-am simtit dar… abia a aparut filmul. Nu vreau sa dau spoiler. N-ar fi corect pentru cineva care vrea sa vada filmul.

Mergeti la Joker. Si incercati sa fiti langa el. Sa-I simtiti durerea. Si bucuria. Si frica. Si neputina.

Imagine preluata de pe google.ro